Am fost intrebata de ce nu pensez cu sablon sau de ce nu masor sprancenele. Va intreb, cand e arta?, cand desenezi ceva din proprie imaginatie sau cand desenezi dupa un sablon sau urmand niste reguli sau masuratori generale pe care si altii le pot face?
Indiferent cate sabloane ar avea ele or sa se potriveasca doar unor sprancene (si niciodata perfect); cu celelalte ce facem? Sprancenele sunt unice prin: plantatie (inaltime, grosime), calitatea firului (firav, dur), defecte (cicatrici, pensat prealabil defectuos) etc.
Sunt de acord cu sablonul doar cand este creat special pentru niste sprancene deja corectate de mine, deci, cand este personalizat. Nu exista sablon care sa se potriveasca PERFECT si altor sprancene.
Inainte
Dupa
Inainte
Dupa
Evident, sabloanele create de mine in serii, pentru vanzare, ar fi mult mai bune decat oricare pensat facut numai de drgul de a "elibera" ochiul, de a "curata" arcada, de a pensa numai de dragul si mania de a smulge firele.
Pensatul se executa NUMAI pentru:
• a da lumina privirii (cand plantatia este sub arcada)
• a inalta trasaturile (cand fata este rotunda)
• a "calma" trasaturile (fata triunghiulara si/sau pometi ascutiti)
• a "inmuia" linia sprancenelor foarte groase (buze aproape inexistente)
Spranceana perfecta (din care poti sculpta mai multe linii) este aceea care se intinde in egala masura sub, pe si deasupra arcadei. Ganditi-va cate feluri de sprancene putem avea luand in calcul diferitele grosimi x n, inaltimi x n, lungimi x n!
Puteti calcula cate combinari exista?
Deci: Sabloanele sunt bune, dar doar in lipsa unui pensat personalizat, artistic...
copyright © 2007 elis-sprancene.ro